Si cat am vorbit despre invidie pana acum!?
Si cand credeam ca am rezolvat problema, iata ca o redescopar dupa colt. Fireste ca am acelasi sentiment de lehamite pe care l-am mai incercat si-n trecut, fireste ca nu pot sa nu ma intreb de ce din nou, din moment ce nu am facut absolut nimic ca sa atrag atentia, dar….
Este stiut ca in fiecare colectivitate exista cel putin o femeie barfita si invidiata de catre cei din jur. Este adevarat si ca invidia se naste din inferioritate(si afecteaza respectul de sine), este adevarat si ca femeile prietene au tendinta de a concura intre ele in atractivitate(iar comportamentul concurential este rezultatul geloziei), se stie ca invidia apare inca din copilarie si ca se dezvolta pe masura ce cresti, dar de ce nu inteleg femeile ca nu pot avea chiar tot, ca viata nu este nedreapta cu ele daca nu detin tot ce au celelalte? Exista ceva compensatoriu in fiecare dintre noi, nu ar trebui sa mergem la extrem cu dorinta de dominare pe toate planurile. Nevoia de a domina pe piata, de a dovedi superioritatea fata de cineva, nu face bine, din contra, te pune la o grea incercare pe plan social. Comportamentul agresiv fata de EA, tachinarea, barfa, injunghierea pe la spate, toate acestea nu sunt deloc feminine si nu te propulseaza deloc. Nu fac decat sa evidentienteze violenta unui caracter bolnav, a unei maladii care va face din tine o marioneta .
Reflecta asupra atitudinii tale, accepta ca este una daunatoare(pentru tine, in primul rand), apuca-te de vorbit in fata oglinzii(nu, nu este de ras) si vei vedea o schimbare. Invidia te urateste, draga mea!
Bianca Ladaru
Run Through Life 