M-am intrebat de foarte multe ori de ce unii dintre noi se lasa manati de spiritul de turma,

M-am intrebat de foarte multe ori de ce unii dintre noi se lasa manati de spiritul de turma, de ce ideea cuiva este pusa in aplicare fara a fi analizata. Fireste ca nu am gasit raspunsuri care sa ma faca sa inteleg aceasta atitudine…
Este adevarat ca unii au caractere puternice si pot astfel sa-i influenteze pe ceilalti foarte usor, dar este inadmisibil, dupa parerea mea, ca, adolescent fiind, sa nu poti sa iei singur decizii, sa nu poti sa gandesti. Apartenenta la un grup te face mai popular, veti spune multi dintre voi, dar merita sa stai langa niste oameni cu care nu ai nimic in comun? Cat de tare te incalzeste ideea ca esti intr-un grup caruia nu-i pasa de idealurile tale? Cat de mult conteaza pentru tine sa deservesti un grup de la care nu ai asteptari? Eul tau ce spune in momentul in care esti testat de catre membrii conducatori ai grupului? Cum de nu te simti umilit si fara de principii atunci cand, din obligatie fata de liderii grupului, esti pus sa faci ceea ce in mod normal nu ai face?
As face un schimb de roluri, in speranta ca vei intelege mai bine ceea ce vreau sa spun. Te-as invita pe tine cititorule, pe tine, cel care te regasesti in ceea ce am scris, te-as invita sa fii pentru putin timp celalalt. Spune-mi cum te simti? Spune-mi ce se petrece cu adevarat de partea cealalta? Nu-ti place, stiu ca asta ai sa spui. Si, poate, intr-un moment de sinceritate, imi vei spune ca te-ai aliat cu ei din teama de singuratate, din dorinta de a scapa de porecla “ciudatul asta”, pe care ti-au pus-o unii, sau poate vei spune ca ai facut-o pentru a fi cool.
Dupa parerea mea, este cool sa iesi in evidenta cu ceva, este cool sa faci ceva iesit din comun, dar nu este deloc cool sa faci ceva ce nu trebuie si nici nu vrei, doar pentru a intra in gratiile unora.
Te-ai intrebat ce se va intampla cu tine cand se va sparge gasca aceea super idolatrizata? Te-ai intrebat cum vei spala remuscarile, ce cu siguranta vor veni in ziua in care ratiunea si sufletul tau nu vor mai rezista si vor exploda in mii de bucati, prinse in menghina adevarului si a dreptatii?
Stiti, viata asta frumoasa, darul acesta divin pe care l-am primit fiecare dintre noi, are limita. Este ca un ceas care ticaie. La inceput nu-i auzim ticaitul din cauza tumultului cotidian, a nebuniei adolescentine, a “razboiului” interior continuu, specific varstei noastre, dar intr-o zi vom auzi acel ticait. Acela este semnul maturitatii fiecaruia dintre noi. Atunci se vor produce schimbari decisive, atunci vor aparea regrete care, din pricina unui egoism intarziat, nu vor fi niciodata analizate. Atunci vom vrea sa schimbam ceva si nu vom putea. Vom ramane marcati, usor “infierati”, cu urme dureroase de pareri de rau pentru o viata intreaga. Vom zambi si vom merge mai departe, vom ascunde durerea unei copilarii zbuciumate si vom spera ca divinitatea sa intervina. Cati dintre noi vom avea curajul sa recunoastem ca am gresit candva?
Treziti-va, copii! Lasati-va propriile idei sa zboare! Luati propriile deciziile! Nu ii lasati pe altii sa o faca in locul vostru! Fiti oameni pentru ca mai tarziu sa aveti bucuria de a intalni pe cineva are sa va multumeasca pentru un mic ajutor pe care i l-ati acordat candva. Fiti cool ajutand, facand un bine si, zambiti-i celui de langa voi. Povestea lui nu o stiti, dar o puteti afla si-l puteti ajuta.
Influentati pozitiv viata cuiva si aceasta va fi o multumire de sine care va va calauzi in viata!
Si, daca sunteti parte a unui grup, faceti ca regulile acestuia sa respecte principiile morale si sa integreze usor noii membri! Si incercati sa impuneti respectul nu numai in interiorul lui, ci si fata de ceilalti. Dar nu o faceti bagand teama in cei din jur! Fiti buni si intindeti o mana de ajutor oricui o cere! Merita! Veti fi surprinsi de “efectele” unui gest frumos!

 Share