Tu, Viață! :(

citate-viata[1]Copilăria  mi s-a sfârșit brusc. A luat cu ea poveștile și ursuleții de pluș  și s-a pitit în podul prăfuit al amintirilor. A lăsat în urmă un suflet trist și singur, cu multe întrebări fără răspuns și multă teamă de neprevăzut. Din ochișorii rotunzi și luminoși au început să curgă izvoarele deznădejdii și s-au scurs ani de-a rândul pe obrajii moi. Sufletu-mi trist și-a îmbrăcat o mască impenetrabilă, și așa a pornit hai-hui, prin viață. Singurătatea și durerea mi-au fost prietene de încredere, lacrimile mi-au mângâiat nopțile, perna mi-a fost confident și luna a fost motivul pentru care am sperat mereu că totul se va schimba.

Un ”vals duios” mi-a sfâșiat inima atunci când am crescut și-am întâlnit meschinăria celor din jurul meu. Ceva s-a rupt definitiv în mine și scârțâie neîncetat, până când voi reuși să-mi croiesc o altă mască.

Nu vreau să mai simt durerile lumii; nu vreau să mai trăiesc clipele disperării; nu mai vreau nimic din ceea ce nu este la unison cu sufletul meu. Vreau să străbat viața în pași ușori, plutind deasupra tuturor, și doar fericirea să-mi însoțească drumul pe care-l mai am de parcurs… Of, de-ar fi așa!

Știu însă că viața mi-a fost dată ca o provocare, să o străbat cum pot mai bine, să mă chinui să o îmbunătățesc, să dau ca să primesc…Mă chinuie această provocare. Mă chinuie și mă face să mă întreb dacă mai am suficientă putere până la capăt…Of, tu, viață aspră, de ce mă chinui? Nu înțelegi că nu mai vreau?! Îmi spui că pot să aleg?! Și ce să aleg, ce altceva să fac, dacă nu să continui să mă zvârcolesc, precum un vierme, prin ceea ce tu pretinzi că este un ”dar”?

Prefer nebunia și nu te supăra că nu-ți sunt recunoscătoare. M-am săturat de tipare și responsabilități. Vreau fără reguli; vreau libertate și să fiu doar eu în lumea mea. Nebunia m-ar salva de angoasele tale și mi-ar da șansa să văd dincolo de puterile tale. Aș fi eu și tu, și te-aș învinge. Lacrimi nu mi-ai mai putea stoarce, tristețea nu mi-ar mai împânzi sufletul și inima-mi nu va mai bate niciodată precum clopotele unei biserici….

Tu, viață dură, mă amăgești necontenit și-mi dai speranțe false. Ai grijă, într-o zi s-ar putea să nu-ți mai ascult ordinele imperioase. Într-o zi voi lupta împotriva ta, te voi învinge! Mă vei ruga apoi în genunchi să te iert, îmi vei promite marea cu sarea și nu te voi mai asculta. Știi de ce? Pentru că viața este o lungă călătorie fără sfârșit!

Bianca Lădaru               <a href=’http://www.okblog.ro&#8217; title=’Voteaza OK!’ onclick=’this.href= this.href+ ‘/vot?url=’+location.href;’><img src=’http://www.okblog.ro/images/ok_blog.jpg&#8217; border=’0′ /></a>

Advertisements

6 thoughts on “Tu, Viață! :(

  1. Avem energie destulă pentru ce vine. Nu-ți fă probleme. Dacă vrei să fii mai deșteaptă decât întașii tăi îți pui întrebări mai puține și… trăiești mai mult. Viața nu trebuie pusă în genunchi, doar trăită. Atât.

    Liked by 1 person

      1. Nu trebuie să te scuzi, toți suntem la fel și viața are destule momente grele dar… și frumoase. Normal. 🙂 Dacă noi ăștia mai în vârstă am reușit de am trecut prin ea, voi… cei tineri veți reuși chiar mai bine decât noi: sunteți mai inteligenti și sper că mai liberi de dogme și pătrățele inutile.

        Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s