In adancul sufletului toti tanjim dupa iubire

             Astept de atata vreme sa iubesc, visez la iubire imaginandu-mi cum ar fi sa am alaturi pe cineva cu care sa-mi impart viata….Si intr-o zi ma trezesc ca cineva a reusit sa-mi faca simturile sa vibreze, sufletul cum simte aripile iubirii crescand in el, tot mai mult cu fiecare zi in care gandul meu zboara catre el…

               Fiecare dintre noi a iubit la un  moment dat fara sa fie iubit, sau a fost iubit fara sa iubeasca, nu-i asa? N-am gasit o explicatie pentru aceasta si cred ca nu-i pot comanda inimii pe cine sa iubeasca si pe cine nu…Ma voi indragosti de oameni pe care niciodata  n-as fi crezut ca am sa-i pot iubi, voi primi declaratii de la oameni carora poate niciodata nu le-am aratat ca sunt interesata de ei…Exista iubire neimpartasita!

                 Cineva-mi spunea de curand ca atunci cand iubirea nu este reciproca, aceea nu este iubire.Este total neadevarat, pentru ca iubirea nu tine cont de celalalt, de modul si de puterea lui de a raspunde, ea consta in capacitatea fiecaruia de  a iubi si de a darui.

                  Cum sa treci peste orgoliul ranit, peste respingeri? Nu am solutii salvatoare dar, ma gandesc ca daca cel care-mi este drag nu ma iubeste la randul lui, nu inseamna neaparat ca este ceva in neregula cu mine, ci poate doar ii este frica sa daruiasca, sa iubeasca. Cu timpul, stiu ca ranile vor durea din ce in ce mai putin si, intr-un final, se va asterne uitarea peste tot…Ce rost sa stau pe loc, sa-mi plang de mila? Trebuie sa merg mai departe, chiar daca nu am o tinta anume. Amagirea ca-l pot face sa ma iubeasca trebuie sa o schimb cu dorinta de a o lua de la capat.

                    Tot ce conteaza este sa-mi gasesc sufletul care-l va intregi pe al meu. Nu a mers acum. Nu-i nimic. Merg mai departe trec la urmatorul fara sa ma supar pe cel pe care mi-a lasat sentimentele fara ecou. Timpul este mult prea pretios si nu trebuie sa-l irosesc intrebandu-ma de ce nu a mers, unde am gresit? O sa traiesc in prezent si-o sa deschid larg ochii-mi frumosi si tineri, ca poate oricand sa treaca jumatatea mea pe langa mine. Puterea sa merg inainte vine din mine si nu trebuie decat sa-mi propun sa uit. Eu aleg cu ce sa-mi decorez viata -cu regrete, cu resentimente, cu ura, sau cu iubire si frumusete.

                     Fiecare zi este o noua posibilitate de a o lua de la capat, fara sa conteze ce a fost ieri.                                                             Bianca Ladaru

speranta[1]

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s