Si parintii gresesc, nu-i asa?

Si parintii gresesc, nu-i asa?
Meseria de parinte… Aud destul de des in jurul meu ca aceasta este una dintre cele mai grele meserii din lume. Si cei care o spun sunt oamenii din preajma mea, oameni nu neaparat cu un statut special sau cu un standard de viata ridicat. Sunt oameni obisnuiti, care se confrunta cu problemele copiilor zilnic si isi impartasesc unii altora, cand au ocazia, propriile dezamagiri, trairi, experiente.
Nu se naste nimeni invatat si nu exista manuale dupa care sa te ghidezi ca sa ajungi un parinte bun. Sunt carti pentru tinerele mamici, carti despre psihologia copilului, dar acestea nu te invata sa fii parinte. Lectia aceasta o inveti pe parcursul vietii si de foarte multe ori ajungi la concluzia ca nu ai procedat tocmai corect. (spun acestea gandindu-ma la “tanguielile” mamei). Deci, parintii gresesc. Asta am inteles eu. Si acum vine intrebarea: daca ei gresesc, de ce nu inteleg ca si noi putem sa gresim? Sau de ce nu inteleg ca unele greseli pe care le facem sunt tocmai din cauza faptului ca ei gresesc nevorbind cu noi ca de la egal la egal? Cum sa nu vorbesti deschis cu o fata de 14/15 ani despre anumite subiecte doar pentru ca sunt considerate “tabu” in Romania? Societatea a evoluat si totul se misca foarte repede, la fel si noi. Parintii nu inteleg ca daca nu ne vorbesc deschis, sau ne trateaza ca pe niste copii atunci cand nu mai este cazul, din lipsa de informatie si din dorinta de a nu-i supara, apelam la prieteni de varsta noastra. Ei gandesc “la fel de gresit” ca si noi sau, in mod intentionat isi spun parerea intr-un fel care ne conduce la a face cele mai mari greseli posibile, greseli pe care uneori nu le mai putem indrepta. Una dintre aceste greseli se refera la fetele care, din teribilism, isi incep viata sexuala pe la 13 ani. De rusine, ascund mamei acest lucru. De aici si pana la a ajunge “atractia” scolii, nu mai este decat un pas. Daca mama ar intelege ca la 12/13 ani o fata are nevoie de explicatii, daca ar vedea semnalele ca fata s-a dezvoltat, ca are alte preocupari, atunci nu ar mai exista situatia despre care am spus. Daca tatal ar fi mai atent la dozele de bere pe care le consuma, la pachetele de tigari pe care le fumeaza in fata baiatului lui, atunci nu s-ar mai pune problema sa vedem in jurul nostru baieti ai caror modele au fost chiar tatii lor.
Si cate greseli fac parintii…
Noi gresim pentru ca suntem lipsiti de experienta, fara valori dupa care sa ne ghidam, pentru ca suntem singuri si neincrezatori sau teribilisti. Deci, avem motive. Dar voi, dragii nostri parinti, voi de ce gresiti? Nu ne spuneti ca va coplesesc greutatile, nu ne spuneti ca timpul va preseaza /streseaza! Nu gasiti motive si explicatii inutile! Cand ne-am nascut, nu v-am intrebat ce ne oferiti in viitor, in schimb, cand ati ales sa aveti un copil, ati fost constienti de “riscul” pe care vi l-ati asumati.
In zadar ne puneti piedici si ne pedepsiti. Nu din pedepse invatam ceea ce trebuie. Degeaba ne puneti doar sa invatam si ne ingraditi spatiul personal, asta nu face decat sa creasca in noi dorinta de evadare. Asa capatam o dubla personalitate. Multi dintre noi o au si este trist. Refulam in public frustrarile accumulate acasa, langa voi, cei langa care trebuie sa fim exemplari, copii fara personalitate, docili si plictisitori. Din prea mult exces de autoritate parinteasca, ne taiati contactul cu realitatea si ceea ce stim sa facem cand iesim la lumina este sa ne scuturam de toate angoasele acumulate in preajma voastra.
Gresiti mult, dragii nostri parinti, gresiti, dar, pe voi nu va pedepseste nimeni. Macar de ati putea sa recunoasteti ca nu sunteti perfecti atunci cand va prindem pe picior gresit…
Va iubim pentru ceea ce ne oferiti, pentru ca ne-ati dat viata, pentru ca asa este firesc: ca un copil sa isi iubeasca parintii. Dar multi dintre noi sunt nemultumiti de modul in care ne tratati in anumite situatii. Aveti impresia ca sumele de bani pe care ni le dati drept bani de buzunar ne fac sa nu mai simtim singuratatea unui camin auster? Credeti ca avand o suma de bani in buzunar, aceasta ne face pe deplin fericiti/multumiti de statutul nostru? Nu. Vrem sa ne acordati timp, sa facem activitati impreuna, sa vorbim, sa radem, sa traim impreuna. Banii nu pot cumpara toate acestea Frown si nici smartphone-ul sau aparatura de ultima generatie pe care o avem prin camerele noastre. Ne suparam cand ne promiteti ca veniti la un meci de fotbal impreuna cu noi si nu o faceti. Ne suparam cand promisiunea pentru voi nu este datorie curata, cand nu ne ascultati pentru ca aveti de lucru “si acasa” si ne trimiteti expeditiv in camerele noastre.
Acesta este un semnal de alarma pentru parinti! Vrem sa ne facem auziti si intelesi! Nu ne furati dreptul la copilarie, dragi parinti, nu ne puneti pe umeri sarcini pentru adulti, nu ne priviti ca pe niste holograme! Suntem copiii vostri si avem nevoie de voi! Ajutati-ne, ascultati-ne si intelegeti-ne! Dreptul acesta il avem din momentul in care ne-am nascut, nu ni-l luati!

iubeste.maBianca Ladaru

Advertisements

2 thoughts on “Si parintii gresesc, nu-i asa?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s