Prima iubire <3

Prima iubire

Zapada se cernea linistita din norii plumburii si fulgi mari imi cadeau in palmele intinse si se topeau cat ai clipi. Corpul intins pe/in mantaua alba si rece era amortit si doar pe la colturile ochilor, cate o lacrima se rostogolea navalnic pana in neaua pufoasa. Plangeam.
Era Ajun de Craciun si nimic din atmosfera aceea magica de sarbatori nu-mi misca sufletul trist. Nu-mi doream cadouri, nu voiam imbratisarile mamei si nici urarile prietenilor. Nu voiam decat sa fiu eu ,cu mine si sa pot sa-mi pun intrebarile care ma framantau. Forfota din casa si mirosul ademenitor nu ma lasau deloc in prada gandurilor si eram des intrerupta din monologurile sfasietoare ce se desfasurau in sufletul meu.
Asa am ajuns afara, in zapada, cu trupul firav si obosit intins pe caldaramul rece… Cerul se intuneca si lumina zilei a fost repede inlocuita de cea electrica. Decorul acela de vis al iernii, frigul intepator si fulgii care-mi mangaiau delicat fata, pe toate acestea mi le amintesc acum…
Au trecut de atunci cativa ani si acea amintire este inca vie. Orice as face , oriunde m-as gandi, tot nu pot sa uit acel ajun. Plangeam, desi un copil in ajun este nerabdator si vesel. Aveam 13 ani si nu mai eram deloc copilul naiv si vesel care il asteapta pe Mos Craciun. Eram copila naiva si trista ce traia emotia primei iubiri. Totul se sfarsise pentru mine atunci si nu mai vedeam nimic bun si frumos, nu mai vedeam un rost al lucrurilor, nu mai avea noima viata mea… Eram devastata si nu aveam nici cui sa-i spun durerea mea. Secretul asta ma macina si-mi amintesc cum atunci, sub bradul impodobit, am scris primele versuri cu ochii plini de lacrimi:
Ganduri multe se cern in pustiul din inima mea
Amintiri se astern si-mi apasa pe suflet o liniste grea.
Umbra noptii masor , ca-ntr-un vis te gasesc si te strig
De iubire mi-e dor , dar nu esti ca sa ma alinti
Si e noapte si frig.
La fereastra privesc depanand iernii povestea mea
Ce n-as da sa mai vad umbra pasilor tai printre fulgii de nea,
Dar in noapte tresar
Cand o umbra se vede venind..
Afara ninge, afara ninge fara iubire in seri de Craciun
In suflet ninge …afara ninge, afara ninge
Si insingurat langa un pom de Craciun un suflet plange.
Si de atunci au trecut peste mine alte si alte dezamagiri. Am iubit, am iertat, am plans si m-am razvratit, am sperat si am fost disperata.
Ceea ce vreau sa va spun este ca nimic nu se compara cu prima iubire, cu primele
cuvinte frumoase,cu clipele acelea in care abia astepti sa fii singur ca sa poti visa cu ochii deschisi. Prima iubire trece si ,odata cu ea , inocenta fiecaruia dintre noi.Dispare roseata din obraji,dispar privirile incurcate si ochii plecati.Apar ,dragii mei novici,semnele ca am crescut si totul are un alt contur…Nu-ti mai doresti atat de mult sa visezi,nu-ti mai este rusine de primul sarut,nu mai exista teama ca nu stii ce sa faci…
Prima iubire lasa loc viitoarelor incercari de a gasi in noi resurse de a o lua de la capat iar si iar, cu o alta persoana.De aceea nimeni nu uita prima iubire,primul sarut ,prima imbratisare.Pe acestea incercam sa le gasim in alte “iubiri”si nu le aflam,sau nu asa cum le-am trait prima data si ne continuam cautarea.
Amintirea primei iubiri are mirosul inconfundabil al primelor batai de inima inflacarata,are gustul placut si dulce al primului sarut din varful buzelor,are ceva minunat si unic.
Va doresc fiecaruia dintre voi sa gasiti mirajul primei iubiri ,mirosul calauzitor al vietii prima iubire :*.

Advertisements

One thought on “Prima iubire <3

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s